Lectiile invizibile: Cum modeleaza gradinita emotiile copiilor
Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land
“Copiii descoperă emoțiile prin joacă, prin prietenii și prin momentele în care lucrurile nu merg cum vor ei.
La grădiniță, îi ajutăm să își înțeleagă trăirile și să le exprime, fără să se simtă judecați.
Uneori, tot ce au nevoie este să știe că cineva îi ascultă și le spune că e în regulă să simtă tot ce simt.”
Educația nu este doar despre adunări și litere scrise cum trebuie. E, în multe feluri, despre cum îi ajutăm pe cei mici să-și dea seama ce e cu furtuna aia mică din pieptul lor când lucrurile nu merg fix cum vor.
La grădinița noastră, am observat că emoțiile sunt, într-un fel, ca piesele de Lego – dacă nu știi cum să le pui una peste alta, ajungi cu o grămadă de bucăți împrăștiate peste tot.
Și sincer, n-ai cum să ridici un „castel” emoțional stabil fără să începi cu ceva simplu: înțelegerea de bază a ceea ce simt. Așa că, în mare parte, ne ocupăm de asta zilnic.
Emotiile – genul acela de lectie pe care nu o poti sari
Într-o zi, copilul tău e fericit că a primit o bomboană. A doua zi, e furios că alt copil i-a luat locul la leagăn. Într-un fel, emoțiile sunt ca niște cuvinte pe care încearcă să le pronunțe, dar care sună haotic. Ideea e că trebuie să-i arătăm cum să „citească” acele trăiri înainte să devină copleșitoare.
De exemplu, când cineva ia jucăria preferată, să-i spui că e normal să fie supărat, dar că poate vorbi despre asta. Nu-i o lecție care se învață peste noapte, dar fiecare explicație mică adună ceva în „biblioteca” lui emoțională.
De ce joaca e, de fapt, un profesor cu norma întreaga
Joaca are o treabă destul de serioasă - deși pare că e doar pentru distracție. Pe terenul de joacă sau în colțul de construit, copiii învață să împartă, să ceară voie și, inevitabil, să rezolve conflicte.
În grădiniță, cam toate jocurile sunt puse în așa fel încât să-i facă să interacționeze. Fiecare bloc pus greșit, fiecare „Nu e rândul tău!” devine o lecție despre răbdare și cum să înțeleagă că, uneori, lucrurile nu ies din prima.
Dar hei, tot procesul ăsta îi ajută să-și înțeleagă emoțiile fără să-și dea seama că învață ceva important.
Educatia emotionala se învata si de la oameni, nu doar din jocuri
Copiii au ochi ca niște radare. Observă fiecare ton, fiecare zâmbet sau supărare a adulților din jur.
Așa că nu-i de mirare că educatoarele devin cumva, fără să-și propună, un model de cum să gestionezi o zi bună sau una complicată.
Când un copil plânge, o educatoare care se apleacă la nivelul lui și îi spune „Înțeleg că ești trist, hai să vedem ce putem face împreună” transmite, fără prea multe explicații, o lecție despre empatie. Copiii învață direct din reacțiile noastre, chiar dacă noi suntem prea prinși să observăm asta pe moment.
Povestile - lectiile care nu par lectii
Hai să recunoaștem, copiii adoră poveștile. Și nu doar pentru că sunt despre prințese și dragoni, ci pentru că în ele, fiecare problemă are o soluție. E ca și cum ar vedea emoțiile desfășurându-se într-un alt univers, dar cumva, le recunosc ca fiind ale lor.
Cititul unei povești despre un iepuraș care învață să împartă morcovi devine o lecție subtilă despre generozitate. Și, fără prea mult efort, cei mici încep să aplice aceleași idei în propria grădină de emoții.
La ce duce tot acest proces?
Ei bine, dacă te gândești, să crești un copil care știe să-și gestioneze emoțiile e un pic ca și cum ai uda o plantă. La început, pare că nimic nu se întâmplă, dar într-o zi vezi că a crescut frumos.
Copiii care știu să recunoască furia sau tristețea fără să le explodeze în față devin, în timp, adulți care știu cum să treacă peste greutăți fără să fie copleșiți.
Iar la grădinița noastră, fiecare zi petrecută printre povești, jocuri și interacțiuni e o mică parte din acel proces.
Nu ne propunem să creștem „copii perfecți”, dar dacă pleacă de la noi cu un pic mai multă încredere și o inimă puțin mai liniștită, putem spune că am făcut ce trebuia.
