Cum rezolvi conflictele dintre copii (fara sa-ti pierzi calmul sau sa devii arbitru permanent)

Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land

“Conflictele nu sunt rele, sunt momente perfecte ca cei mici să învețe să asculte, să vorbească și să coopereze.”

Hai să recunoaștem: prima dată când îți vezi copilul implicat într-un conflict cu alt copil, impulsul e clar să intervii rapid și să rezolvi tu. Apar tot felul de gânduri: “Oare ce-or crede ceilalți?”, “E copilul meu de vină?” sau “Ce face educatoarea?”.

Însă conflictele dintre copii sunt absolut normale și chiar utile: îi învață să vorbească, să negocieze și să rezolve singuri probleme.

Dar cum gestionezi situația calm, echilibrat și fără dureri de cap? Iată câteva sfaturi simple, directe și realiste:

1. Respira si numara în gând pâna la 3

Da, instinctul îți spune să sari imediat. Dar, uneori, dacă te oprești pentru doar trei secunde, vei vedea că cei mici rezolvă singuri. Conflictele durează surprinzător de puțin dacă le dai un moment.

Totuși, dacă situația escaladează rapid, treci imediat la punctul următor.

2. Coboara la nivelul copiilor (la propriu!)

Când vorbești cu copiii despre conflict, cel mai bine e să fii fizic la înălțimea lor. E un detaliu mic, dar puternic. Dintr-odată nu mai ești un “adult uriaș” care dă ordine de sus, ci un partener de dialog.

Uită-te calm la amândoi și spune simplu:

“Văd că sunteți supărați. Hai să aud fiecare poveste.”

3. Asculta ambele variante (oricât de diferite ar fi)

Știm că vrei să-ți aperi copilul. E normal. Dar când îi asculți pe amândoi, le arăți cât de importantă e corectitudinea și empatia.

Repetă simplu ce spun copiii:

• “Deci, tu voiai mingea și el ți-a luat-o înainte?”

• “Iar tu spui că era rândul tău, dar el nu a mai vrut să-ți dea mingea?”

Asta îi ajută pe copii să simtă că sunt înțeleși și că punctul lor de vedere contează cu adevărat.

4. Ajuta-i sa-si recunoasca emotiile reale

Copiii nu se ceartă doar din ambiție. În spatele conflictelor mici stau emoții reale: furie, tristețe, frustrare.

După ce povestesc ce s-a întâmplat, pune emoțiile în cuvinte clare pentru ei:

• “Tu ești frustrat că nu poți să termini jocul cum voiai.”

• “Tu ești supărat pentru că simți că nu ai fost ascultat.”

Să numești emoțiile calmează rapid spiritele și creează empatie între copii.

5. Lasa-i sa gaseasca o solutie singuri (cu un mic ajutor)

Nu le impune soluția ta. În schimb, întreabă-i ceva simplu și încurajator, ca:

• “Cum ați putea rezolva voi asta? Aveți vreo idee?”

• “Ce ați putea face ca să vă simțiți amândoi bine și să vă jucați împreună?”

De cele mai multe ori, copiii sunt surprinzător de buni în a găsi singuri soluții.

6. Nu forta scuzele (“Îmi pare rau”) daca nu sunt sincere

Deși pare ciudat, să insiști cu un “Zi-i îmi pare rău!” nu ajută prea mult dacă nu e sincer. În schimb, poți spune ceva simplu:

“Vezi, Andrei e trist că l-ai lovit. Ai putea face ceva ca să-l ajuți să se simtă mai bine?”

Copiii își vor cere singuri scuze când înțeleg că au greșit și simt asta.

7. Arata-le cum sa reacționeze data viitoare

Când s-au calmat apele, vorbește clar și simplu despre ce ar trebui să facă în viitor.

Fără morală lungă, doar fraze clare:

• “Când vrei ceva, încearcă să întrebi întâi dacă poți lua.”

• “Dacă te enervezi că nu îți place ceva, încearcă să spui asta în cuvinte, fără să lovești sau să țipi.”

Copiii prind rapid instrucțiuni clare și concrete.

Pe scurt:

Conflictele între copii sunt perfect naturale. Important e cum le abordăm noi. Dacă intervenim cu calm și empatie, copiii vor învăța singuri să-și rezolve problemele într-un mod sănătos și echilibrat.

La Grădinița Kids' Joy Land, folosim zilnic exact această abordare: calm, empatie și comunicare. Astfel copiii noștri cresc liniștiți și echilibrați, capabili să colaboreze și să-și rezolve conflictele natural și fără stres.

Cum sa îti înveti copilul sa-si stapâneasca nervii, lacrimile si supararile (fara sa-ti pierzi tu rabdarea înaintea lui)

Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land

“Când învățăm copiii să vorbească despre ce simt, îi ajutăm să crească liniștiți, echilibrați și siguri pe ei.

Un copil care știe ce simte devine un adult care știe ce vrea.”

Cu toții știm - furia, plânsul din senin și crizele de “nu vreau!” sunt, în unele zile, mai dese decât mesele. E normal, copiii încă învață să simtă. Pentru ei, o frustrare mică, gen “nu i s-a legat șiretul cum voia el”, poate părea cât un final de lume. Adevărul e că emoțiile vin brusc, pleacă greu și uneori... rămân la tine pe canapea.

Dar există metode simple, practice, ca să-l înveți să-și înțeleagă emoțiile și să nu fie prins în ele ca într-o pătură care nu-i mai dă drumul. 

Uite câteva idei care funcționează. Și nu, nu presupun să-l ții pe un norișor zen toată ziua.

1. Da-i un nume la ce simte – altfel, cum sa stie ce e?

Copiii, în general, știu doar că “se simt aiurea”. Dacă-l întrebi “Ce e cu tine?”, s-ar putea să zică "Nu știu!” și chiar să fie adevărat.

Așa că:
🗣 Spune tu pe nume emoției: "Ești supărat pentru că nu ai mai apucat să pui și tu piesa la construcție?”
Sau: "Te-ai enervat fiindcă ai vrut primul și nu ai reușit?”

Pe scurt, îi dai cuvinte pentru ce simte. Asta face minuni. În timp, va putea spune singur "Sunt furios!” sau "Sunt trist!” – și de aici începe controlul.

2. Nu-l certa pentru ce simte (chiar daca ti se pare o prostie)

Da, ți se pare banal că plânge fiindcă i-a căzut biscuițelul pe jos. Dar pentru el, acela era "biscuițelul perfect”.

📣 Dacă îi spui "Hai, nu mai plânge pentru prostii!”, tocmai i-ai transmis că ce simte el "e greșit”.
În schimb, încearcă ceva de genul: "Te înțeleg. Era biscuițelul tău preferat și acum nu-l mai ai. Nu e plăcut deloc.”
Empatia contează mai mult decât orice "morală”.

3. Învatati împreuna metode de "calmare” (si da, pot fi amuzante!)

Respirația adâncă e bună, dar un copil de 4-5 ani nu o să stea să-și numere respirațiile dacă nu-i faci joc din asta.

🎈 Umflăm balonul invizibil: "Hai să facem un balon din respirație. Inspirăm până ne umflăm burtica ca un balon, și pe urmă pfffff… îl dezumflăm ușor.”
🐢 Melcul sau broscuța: "Hai să ne mișcăm foarte încet ca o broscuță somnoroasă. Ne calmează și uităm că eram supărați.”
Le repetă și singur după câteva zile, mai ales dacă le faceți des.

4. Vorbeste despre furie când nu e furios

În mijlocul crizei nu e timpul pentru lecții. După ce s-a liniștit, când e calm și relaxat, poți povesti ușor:

"Ții minte când ai fost supărat? Ce ai simțit? Cum ai putea face data viitoare?”
Poate îți spune: "Să trag aer în piept. Sau să strâng ursulețul.”
Faceți un mic "plan anti-furie”. Copiii adoră planurile secrete.

5. Pune emotiile în desene sau povesti

📚 Copiii procesează mai ușor dacă văd emoțiile ca personaje.

De exemplu:
"Furia e ca un dragon care vine și suflă foc. Dar dacă îi dai apă și-l mângâi, se face mic și adormit.”
🖍 Sau desenează împreună "Frustrarea” – un ghem mic, încâlcit, pe care îl putem desface încet.
Pare simplu, dar așa învață că emoțiile nu sunt monstruleți pe care nu-i pot controla.

6. Lasa-l sa simta, fara sa-l "repari” pe loc

Uneori, copiii au nevoie doar să le fii acolo. Să te vadă, să-i ții în brațe (dacă vor) și să știe că nu ești nervos că ei sunt nervoși.

🤗 "Sunt aici. Când ești gata, putem vorbi.”
Nu trebuie să le "rezolvi” supărarea imediat. Se liniștesc mai repede când nu-i presezi.

7. Modeleaza tu calmul, chiar daca pe interior îti vine sa urli

Dacă ridici tonul, copilul nu va învăța nimic bun din asta. Știm, e greu. Dar cu cât tu ești mai calm, cu atât și el învață că furia se poate ține sub control.

🧘‍♀️ "Eu am fost puțin frustrat că s-a vărsat apa pe jos, dar uite, am respirat și acum o curățăm.”
S-ar putea să înceapă să facă la fel. E mai ușor să copieze decât să inventeze singur.

În loc de concluzie

Nu există copil care să nu simtă furie, tristețe sau frustrare. Și, sincer, nici nu vrem să nu le simtă – doar să știe ce să facă cu ele. 

Cu răbdare și câteva trucuri, copilul tău va învăța, încet-încet, că emoțiile nu-s dușmani, ci doar musafiri care vin, stau puțin și pleacă.

La Grădinița Kids’ Joy Land, vorbim des cu copiii despre emoții. Le arătăm, prin joacă și povești, cum să le recunoască și cum să le gestioneze. Pentru că, la finalul zilei, un copil care știe ce simte e un copil liniștit și fericit. 😊

Cum sa nu te ia panica când copilul începe gradinita (si ce sa faci daca îl ia pe el)

Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land

“Știu că, pentru mulți părinți, momentul în care își lasă copilul la grădiniță poate fi plin de emoții – și e perfect normal! Copiii simt tot ce simțim și noi, chiar și fără să le spunem.

Dacă noi avem încredere, dacă le arătăm că e un loc sigur și plin de oportunități, vor simți și ei asta. Grădinița nu înseamnă “las copilul și plec”, ci înseamnă că îi ofer ocazia să descopere, să învețe și să crească într-un mediu unde este văzut, înțeles și susținut la fiecare pas.”

Ghid pentru parintii care se trezesc cu drame matinale si cu copii lipiti de piciorul lor ca un koala în criza emoționala

Grădinița – teoretic, un pas logic spre independența copilului tău. Practic? Un maraton emoțional plin de lacrimi, panică și întrebări existențiale despre cum ai ajuns să-ți începi diminețile cu un copil agățat de tine ca un alpinist disperat.

Și dacă ai impresia că doar copilul trece printr-o transformare, mai gândește-te. Într-un fel, și părintele trece printr-o „adaptare”, doar că la nivel emoțional și logistic.

Dacă diminețile tale seamănă tot mai mult cu un episod tensionat dintr-un reality show, hai să vedem cum poți transforma acest haos într-o rutină mai digerabilă.

Adevarul greu de acceptat: problema e mai mult la tine

Sigur, copilul e cel care plânge, dar tu ești cel care tremură de emoție.

Dacă te uiți la el de parcă-l trimiți la o misiune fără întoarcere, crede-mă, simte. Și reacționează. Așa că, înainte să te întrebi „De ce plânge așa? Ce nu-i place acolo?”, întreabă-te „Eu cum mă simt? Cum îi transmit asta?”.

În loc să-i spui „Nu plânge, e frumos la grădi!”, încearcă să-i arăți că ai încredere în locul unde îl lași. Fiindcă, dacă te vede stresat, pentru el e clar: „Ceva nu e în regulă, clar trebuie să fie nasol acolo!”

Dimineti fara circ? Da, se poate. Dar ai nevoie de un plan mai bun

Dacă fiecare plecare de acasă e o combinație între un act de magie (încearcă să-l îmbraci fără să protesteze) și o ședință de terapie (negocieri despre de ce „nu se poate azi să stăm acasă”), e clar că trebuie să schimbi strategia.

👉 Tranziția începe înainte de plecare. Copiii urăsc schimbările bruște. În loc să-l iei pe nepregătite cu un „Hai că întârziem!”, încearcă un mic ritual: 5 minute de joacă, un „task” simplu (să-și aleagă un pluș pentru drum) sau ceva ce îi dă iluzia că are control asupra momentului.

👉 Nu pune presiune pe el să vorbească. Cea mai proastă întrebare? „Ce ai făcut azi?” Cel mai probabil răspuns? „Nimic.” Dacă vrei să-l deschizi la vorbă, încearcă ceva mai amuzant: „Care a fost cea mai ciudată chestie care s-a întâmplat azi?” sau „Dacă grădinița ar fi un film, cum s-ar numi?”

Si daca începe sa plânga dupa doua saptamâni, ce faci?

Atenție, e un moment clasic.

Primele zile au mers surprinzător de bine, iar tu ai început să crezi că ai scăpat ușor. Apoi, din senin, într-o dimineață, copilul refuză să intre în grădiniță.

De obicei, asta nu înseamnă că ceva nou s-a întâmplat. E mai degrabă faptul că a realizat că grădinița nu e doar o chestie temporară, ci rutina lui zilnică.

Ce faci?

1️⃣ Nu-l iei acasă “să-și revină” – dacă vede că plânsul funcționează, îl va folosi.

2️⃣ Rămâi calm(ă) – plânsul e un mod de a procesa schimbarea, nu un semnal de alarmă.

3️⃣ Menține rutina – pleacă de fiecare dată la aceeași oră, cu aceleași pași (îmbrățișare, „Ne vedem după-amiază”, plecare).

De ce explodeaza emotional dupa ce-l iei de la gradi?

Îți iei copilul, e calm, pare ok. Peste 10 minute în mașină? Apocalipsa.

Asta nu înseamnă că s-a întâmplat ceva rău. Dimpotrivă.

A stat toată ziua într-un loc unde trebuia să fie cuminte, să respecte reguli, să-și împartă jucăriile. Acum, acasă, unde e locul lui sigur, se descarcă.

Ce poți face?

✅ Nu merge direct acasă – ia un mic „pit stop” în parc, la o plimbare, ceva care să-i ofere un moment de tranziție.

✅ Lasă-l să se liniștească singur – uneori, au nevoie de câteva minute fără întrebări.

✅ Fă haz de necaz – dacă vine supărat, schimbă tonul cu o glumă: „Sigur a fost vreun dragon azi la grădi, altfel nu-mi explic!”

Grădinița e mai mult despre tine decât despre el

Cea mai mare provocare nu e adaptarea copilului. E adaptarea ta.

Dacă înveți să-ți gestionezi anxietatea și să-i transmiți siguranță, ai câștigat deja jumătate din luptă.

Peste câțiva ani, o să râzi când îți vei aminti de diminețile pline de lacrimi și de vinovăția că-l „abandonezi” la grădi. Și o să-ți dai seama că i-ai oferit unul dintre cele mai frumoase cadouri: șansa de a crește, de a explora și de a descoperi lumea pas cu pas.

Daca tot vorbim de gradinite, hai sa-ti spunem unde chiar conteaza cum se face tranzitia asta

Dacă vrei ca adaptarea copilului să fie una relaxată și fără șocuri, contează enorm ce fel de grădiniță alegi.

Uite de ce Grădinița Kids’ Joy Land e locul unde fiecare copil poate să crească frumos, fără presiuni inutile:

🌳 Curte de peste 2500 mp – copiii au spațiu să alerge, să descopere natura și să-și consume energia așa cum trebuie.

🏅 Acreditată de Ministerul Educației & Centru Cambridge – ai garanția că primește o educație solidă, cu accent pe bilingvism (română – engleză).

🍽️ Mâncare sănătoasă, gătită în bucătăria proprie – micul dejun BIO, meniuri echilibrate făcute de un medic nutriționist și bucătari care știu exact ce trebuie să mănânce un copil.

🩺 Siguranță medicală zilnică – asistent medical și medic prezenți în grădiniță, pentru orice eventualitate.

🎭 Cluburi tematice zilnice – fiecare zi aduce activități creative, de la muzică și artă, până la știință și sport.

💡 Educatori cu pregătire psihologică – pentru că un copil trebuie înțeles, nu doar învățat.

Dacă vrei mai mult decât „o grădiniță bună”, vrei un loc unde copilul să fie fericit, atunci asta e varianta potrivită.

Vezi mai multe despre Grădinița Kids’ Joy Land și cum poate deveni a doua casă a copilului tău!

O veste minunata pentru parintii din zona Pipera /strada Erou Iancu Nicolae: Gradinita Kids’ Joy Land se extinde!

Dragi părinți, știm cât de important este pentru voi să găsiți un mediu primitor, sigur și plin de oportunități pentru dezvoltare pentru copilul vostru. Un loc unde educația de calitate se împletește armonios cu joaca, unde fiecare zi este o aventură a descoperirii și dezvoltării. 

Din acest motiv, avem o veste minunată pe care abia așteptăm să ți-o împărtășim: Grădinița Kids’ Joy Land se extinde cu o nouă locație în zona Pipera /strada Erou Iancu Nicolae!

Această decizie a venit firesc, ca răspuns la dorința multor părinți care își doresc pentru copiii lor un mediu educațional premium, într-un spațiu generos și prietenos. 

Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land

“Ne-am dorit mereu ca Kids’ Joy Land să fie mai mult decât o grădiniță – să fie un loc unde copiii se simt acasă, în siguranță și inspirați să descopere lumea. Extinderea în Pipera /strada Erou Iancu Nicolae ne permite să aducem aceeași grijă, educație de calitate și căldură și mai aproape de familiile care își doresc un început solid pentru copiii lor.”

Noua locație va respecta aceleași standarde ridicate care definesc Grădinița Kids’ Joy Land:

🌳 Un spațiu exterior generos: Copiii vor avea parte de aer curat și libertatea de a explora și de a se juca într-o curte de peste 2500 mp, special amenajată pentru activități în aer liber.

🏅 Acreditare și excelență academică: Suntem o grădiniță acreditată de Ministerul Educației, ceea ce garantează un curriculum solid și bine structurat. În plus, suntem și centru autorizat de pregătire și evaluare Cambridge, oferindu-le copiilor oportunitatea de a învăța într-un mediu bilingv (română – engleză).

🍽️ Mâncare sănătoasă, gătită în bucătăria proprie: Sănătatea celor mici este o prioritate pentru noi, de aceea meniul este realizat de un medic nutriționist, iar micul dejun este certificat BIO. Bucătarii noștri experimentați pregătesc zilnic mese proaspete și echilibrate, adaptate nevoilor copiilor.

🩺 Siguranță și îngrijire medicală: În fiecare zi, un asistent medical și un medic sunt prezenți pentru a asigura bunăstarea copiilor.

🎭 Activități care dezvoltă creativitatea și curiozitatea: Cluburile tematice zilnice sunt menite să stimuleze imaginația și să le ofere copiilor experiențe diverse – de la artă și muzică, la știință și sport.

💡 Educatori dedicați și cu pregătire psihologică: Echipa noastră este formată din educatori calificați, cu experiență în lucrul cu copiii și cu abilități psihologice specifice, astfel încât fiecare copil să se simtă înțeles, sprijinit și încurajat să își atingă potențialul maxim.

Noua locație Kids’ Joy Land din zona Pipera /strada Erou Iancu Nicolae va oferi aceleași valori, siguranță și calitate pe care le-am construit în timp, fiind un loc în care copilăria este prețuită, iar părinții pot avea liniștea că micuții lor sunt în mâini bune.

📅 Înscrierile sunt acum deschise! Dacă vrei să afli mai multe detalii despre noua locație și să ne faci o vizită, ne poți contacta aici 👉 tel 0721216194.

Abia așteptăm să facem parte din călătoria copilului tău! ❤️

Lectiile invizibile: Cum modeleaza gradinita emotiile copiilor

Deconescu Eftemie, Psiholog & Fondator Grădinița Kid's Joy Land

“Copiii descoperă emoțiile prin joacă, prin prietenii și prin momentele în care lucrurile nu merg cum vor ei.

La grădiniță, îi ajutăm să își înțeleagă trăirile și să le exprime, fără să se simtă judecați.

Uneori, tot ce au nevoie este să știe că cineva îi ascultă și le spune că e în regulă să simtă tot ce simt.”

Educația nu este doar despre adunări și litere scrise cum trebuie. E, în multe feluri, despre cum îi ajutăm pe cei mici să-și dea seama ce e cu furtuna aia mică din pieptul lor când lucrurile nu merg fix cum vor. 

La grădinița noastră, am observat că emoțiile sunt, într-un fel, ca piesele de Lego – dacă nu știi cum să le pui una peste alta, ajungi cu o grămadă de bucăți împrăștiate peste tot.

Și sincer, n-ai cum să ridici un „castel” emoțional stabil fără să începi cu ceva simplu: înțelegerea de bază a ceea ce simt. Așa că, în mare parte, ne ocupăm de asta zilnic.

Emotiile – genul acela de lectie pe care nu o poti sari

Într-o zi, copilul tău e fericit că a primit o bomboană. A doua zi, e furios că alt copil i-a luat locul la leagăn. Într-un fel, emoțiile sunt ca niște cuvinte pe care încearcă să le pronunțe, dar care sună haotic. Ideea e că trebuie să-i arătăm cum să „citească” acele trăiri înainte să devină copleșitoare.

De exemplu, când cineva ia jucăria preferată, să-i spui că e normal să fie supărat, dar că poate vorbi despre asta. Nu-i o lecție care se învață peste noapte, dar fiecare explicație mică adună ceva în „biblioteca” lui emoțională.

De ce joaca e, de fapt, un profesor cu norma întreaga

Joaca are o treabă destul de serioasă - deși pare că e doar pentru distracție. Pe terenul de joacă sau în colțul de construit, copiii învață să împartă, să ceară voie și, inevitabil, să rezolve conflicte.

În grădiniță, cam toate jocurile sunt puse în așa fel încât să-i facă să interacționeze. Fiecare bloc pus greșit, fiecare „Nu e rândul tău!” devine o lecție despre răbdare și cum să înțeleagă că, uneori, lucrurile nu ies din prima. 

Dar hei, tot procesul ăsta îi ajută să-și înțeleagă emoțiile fără să-și dea seama că învață ceva important.

Educatia emotionala se învata si de la oameni, nu doar din jocuri

Copiii au ochi ca niște radare. Observă fiecare ton, fiecare zâmbet sau supărare a adulților din jur. 

Așa că nu-i de mirare că educatoarele devin cumva, fără să-și propună, un model de cum să gestionezi o zi bună sau una complicată.

Când un copil plânge, o educatoare care se apleacă la nivelul lui și îi spune „Înțeleg că ești trist, hai să vedem ce putem face împreună” transmite, fără prea multe explicații, o lecție despre empatie. Copiii învață direct din reacțiile noastre, chiar dacă noi suntem prea prinși să observăm asta pe moment.

Povestile - lectiile care nu par lectii

Hai să recunoaștem, copiii adoră poveștile. Și nu doar pentru că sunt despre prințese și dragoni, ci pentru că în ele, fiecare problemă are o soluție. E ca și cum ar vedea emoțiile desfășurându-se într-un alt univers, dar cumva, le recunosc ca fiind ale lor.

Cititul unei povești despre un iepuraș care învață să împartă morcovi devine o lecție subtilă despre generozitate. Și, fără prea mult efort, cei mici încep să aplice aceleași idei în propria grădină de emoții.

La ce duce tot acest proces?

Ei bine, dacă te gândești, să crești un copil care știe să-și gestioneze emoțiile e un pic ca și cum ai uda o plantă. La început, pare că nimic nu se întâmplă, dar într-o zi vezi că a crescut frumos.

Copiii care știu să recunoască furia sau tristețea fără să le explodeze în față devin, în timp, adulți care știu cum să treacă peste greutăți fără să fie copleșiți. 

Iar la grădinița noastră, fiecare zi petrecută printre povești, jocuri și interacțiuni e o mică parte din acel proces.

Nu ne propunem să creștem „copii perfecți”, dar dacă pleacă de la noi cu un pic mai multă încredere și o inimă puțin mai liniștită, putem spune că am făcut ce trebuia.